Bijuterii ale Romaniei in Patrimoniul UNESCO (3)

Biserica crestina – edificiu religios, loc de rugaciune si de comuniune cu Dumnezeu – cunoaste, prin intermediul bisericutelor de lemn maramuresene, forme elevate de exprimare artistica. Daltuite in lemn cu maiestrie de catre taranii locului, bisericile din Maramures fac parte din marea familie a arhitecturii de lemn europene.

Bisericile de lemn din Maramures

De-a lungul secolelor, in Maramures, oamenii au (re)gasit vorbirea cu Dumnezeu prin lemn. Istoria maramuresenilor este povestita in lemnul bisericilor din acest spatiu binecuvantat, pentru ca in aceste sanctuare ale Cuvantului s-au pastrat monumente de cea mai veche limba romaneasca, aici s-au adunat inteleptii satului in clipele grele sa ceara sfatul lui Dumnezeu, aici s-a savarsit, de veacuri, botezul „coconilor“, aici s-au legat pe vecie cununii si tot de aici au plecat pe ultimul drum aceia ce s-au dus dintre vii. Bisericile de lemn maramuresene, despre care Lucian Blaga spunea ca sunt „printre cele mai pretioase si mai fara de rezerva admirate produse ale geniului nostru popular“, reprezinta, fara indoiala, o culme a artei de a construi in lemn.
In anul 1999, opt biserici de lemn din Maramures au fost incluse pe lista UNESCO a mostenirilor culturale universale. Astfel, din cele aproximativ o suta de lacasuri de cult din arealul maramuresean, in patrimoniul universal au intrat bisericile din Barsana, Budesti-Josani, Desesti, Ieud-Deal si Poienile Izei din Maramuresul voievodal, Plopis si Surdesti din Tara Chioarului si Rogoz din Tara Lapusului.
Alaturi de echilibrul arhitectural si de armonia proportiilor, lacasele sfinte sunt adaptate necesitatilor cultului, respectand compartimentarea traditionala: pronaos, naos si altar. Boltile interioare, intruchipari ale boltii ceresti, sunt locul de unde Dumnezeu vegheaza asupra „poporului sau“. Registrul iconografic si pictura parietala, realizate de mesteri zugravi locali, sunt de inspiratie rasariteana, cu interferente traditionale si renascentiste de factura baroca.
Bisericile maramuresene isi completeaza valoarea prin patrimoniul mobil adapostit, patrimoniu reprezentat prin icoane imparatesti sau praznicare, obiecte de cult si carti bisericesti tiparite sau manuscrise.
Inscriptiile daltuite in grinzi, semnaturile lasate pe ansamblurile parietale si pe icoanele praznicare si, nu in ultimul rand, insemnarile de pe batranele carti de cult sunt marturii ale vechimii crestinismului pe aceste meleaguri si file din istoria Maramuresului. Unicitatea bisericilor de lemn maramuresene le confera acestora statutul de produs emblematic al Maramuresului in contextul valorilor culturale universale.

Plopis

Biserica cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril a fost construita intre anii 1798-1805, sub pastorirea preotului Damian. Sfintirea bisericii s-a realizat la 12 noiembrie 1811, ocazie cu care au fost asezate la piciorul Sfintei Mese 49 de monede (cate una pentru fiecare familie-ctitor) si un document care spune urmatoarele: „Anul 1811 farcazuita in noiembrie 12. Aceasta biserica s-a facut noua de popa Damian.“ Intrarea in biserica se face printr-un pridvor larg, continuat cu pronaos, naos si altar decrosat, pentagonal, pe latura de est. Pe o fundatie si un soclu scund din piatra, se inalta peretii din grinzi masive de stejar, asezate in randuri orizontale in sistem Blockbau. Turnul este incadrat de patru turnulete, iar acoperisul este simplu. Cu toate ca nu prezinta streasina dubla, particularitatea ferestrelor etajate este vizibila si aici. Deasupra sirului superior de ferestre, peretii sunt decorati cu un frumos motiv sculptat in banda continua, in timp ce mijlocul bisericii este marcat de un brau in relief. Dupa cum reiese din inscriptia de pe spatele icoanei asezate pe masa din altar, pictura si icoanele de pe tampla bisericii au fost executate de Stefan Fisesteanul, zugrav originar din Sisesti.

Ieud-Deal

Construita la inceputul secolului al XVII-lea de familia nobila locala Balea, biserica cu hramul Nasterea Maicii Domnului a fost asezata pe locul in care, conform unor informatii, voievodul Balc ridicase in anul 1364 biserica initiala. Biserica are un soclu de piatra joasa, pe care se ridica, dupa sistemul Blockbau, peretii alcatuiti din grinzi groase de brad, de forma paralelipipedica. Lacasul are forma de nava, planul compunandu-se din pronaos, naos si altarul de tip decrosat, poligonal. Acoperisul, in doua ape, are deasupra pronaosului un turn cu foisor, peste care se inalta coiful ascutit. Pictura interioara si iconostasul au fost realizate in anul 1782, de Alexandru Ponehalski. Tema principala a pronaosului este Judecata de Apoi. Iisus Hristos este reprezentat pe tronul de judecata, incadrat de doi ingeri care sufla din trambite.
Pe bolta naosului se remarca Dumnezeu-Cel-Vechi-de-Zile, purtandu-l la piept pe Sfantul Duh sub forma de porumbel. Pe peretii laterali ai naosului, intr-un registru iconografic continuu, sunt reprezentate scene din Vechiul si Noul Testament. in podul acestei biserici a fost descoperit in anul 1925 Codicele de la Ieud, una dintre cele mai vechi scrieri in limba romana.

Surdesti

Biserica cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril este, prin dimensiunile impunatoare ale turnului ce se ridica la 54 metri inaltime, una dintre cele mai vestite constructii de lemn din Europa. Potrivit unei inscriptii de pe ancadramentul usii de la intrare, sfantul lacas a fost ridicat din lemn de stejar, la anul 1721, de catre mesterul Toma Macarie. Ancadramentul de la intrare este impodobit cu rozete si benzi in torsada, incheiate, in partea de sus, in acolada. Planimetria edificiului urmeaza tipologia arhitecturala a bisericilor de lemn din Maramures. Pridvorul, adaugat ulterior, este conceput cu doua randuri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite, dar identice ca forma si decor. Acoperisul este etajat, avand dubla streasina, iar pe portiunea cuprinsa intre stresini exista un al doilea rand de ferestre, identice ca forma si marime cu cele aflate pe primul rand. Frumusetea monumentului este completata si de braul de forma funiei rasucite ce inconjoara biserica. Interiorul este pictat, iconostasul, realizat in anul 1783, fiind opera mesterului Stefan Fisesteanul.

Desesti

Biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva a fost inaltata in veacul al XVIII-lea, data construirii fiind ulterioara anului 1717 (cand, in urma ultimei invazii tatare in Maramures, localnicii si-au ridicat o noua biserica in locul celei vechi, arse). Sfantul lacas se compune din altar poligonal, naos cu bolta semicilindrica si pronaos tavanit, deasupra caruia se inalta turnul-clopotnita. Intrarea in biserica se face direct in pronaos printr-un ancadrament impodobit cu motivul funiei rasucite. Pictura murala, potrivit inscriptiilor pastrate, dateaza din anul 1780, fiind opera cunoscutului zugrav Radu Munteanu din Ungureni si a ajutorului acestuia, Gheorghe Zugravul din Desesti. Ca stil, este o pictura de traditie post-bizantina, apropiata de pictura populara rusticizata, prin decoratiile vesele si colorate ale ansamblului. Tampla care ocupa in intregime peretele despartitor dintre naos si altar cuprinde un bogat program iconografic, ce are la baza icoanele imparatesti si praznicarele, continuate cu Apostolii care il incadreaza pe Iisus Hristos si cu Proorocii in medalioane, incadrand-o pe Maica Domnului. Prin paralelism, iconografia si stilistica picturii tamplei il indica drept autor pe Alexandru Ponehalski.

Poienile Izei

Biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva este atestata documentar de la anul 1604, desi traditia populara locala si arhitectura bisericii plaseaza construirea sfantului lacas inainte de secolul al XVII-lea.
Planul bisericii este de tip nava, fiind compus dintr-un altar decrosat de forma patrata, acoperit cu bolta semicilindrica, naos dreptunghiular, pronaos tavanit si un pridvor pe latura de vest. Acoperisul are poala dubla, iar turnul-clopotnita este prevazut cu foisor si coif prelung, ce confera bisericii echilibru si eleganta. Pictura parietala, conform pisaniei, a fost executata in anul 1794, de catre un zugrav anonim. Bine conservata, imbinand reminiscente traditionale cu elemente moralizatoare intr-un program iconografic armonios, pictura impresioneaza atat prin tematica, cat si prin originalitate. Remarcabila este pictura pronaosului, ce are drept tematica Judecata de Apoi, dar si anumite teme auxiliare, cu semnificatie escatologica. Iconostasul reuneste icoane imparatesti si icoane praznicare, ce dateaza din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. in biserica se mai pastreaza si alte icoane vechi, datand din aceeasi epoca, unele fiind opere ale zugravilor de la Manastirea Moisei, centru important al picturii maramuresene din prima jumatate a secolului al XVIII-lea.

Rogoz

Biserica cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril a fost ridicata la 1663 din doua lemne „fratane“ aduse din Dealul Popii, constituind una dintre cele mai reprezentative exemplare ale genului din Tara Lapusului.
in planimetria edificiului sunt intalnite particularitati caracteristice lacasurilor de cult anterioare secolului al XVIII-lea, dintre care amintim forma poligonala a pronaosului (cu un numar mai mare de laturi decat
in mod obisnuit) si accesul in biserica, in absenta pridvorului, prin latura de sud. Naosul este dreptunghiular, iar altarul decrosat, poligonal, cu sapte laturi. Turnul cu proportii echilibrate este prevazut
cu un coif aproape conic, ornat la baza cu patru turnulete. Elementul ornamental caracteristic il constituie capetele grinzilor ce sprijina streasina, cioplite in forma de cap de cal – motiv decorativ laic intalnit si la casele taranesti din Tara Lapusului. Pictura parietala originala, pastrata doar in naos si pronaos, a fost executata in anul 1785, de zugravii Radu Munteanu si Nicolae Man, fapt consemnat in doua inscriptii pastrate pe peretele nordic al naosului. Registrul iconografic cuprinde scene din Vechiul si Noul Testament. in 1834, un zugrav al carui nume nu ne este cunoscut a repictat tavanul pronaosului si bolta naosului in maniera stilistica specifica realizarii icoanelor pe sticla. Biserica poseda un inestimabil tezaur de icoane pe lemn, majoritatea fiind atribuite mesterului Radu Munteanu.

Barsana

Biserica cu hramul Intrarea Maicii Domnului in Biserica face parte din grupul bisericilor de tip maramuresean de mici dimensiuni. A fost ridicata in anul 1720, ca biserica manastireasca.Dupa 1800, a fost demontata si stramutata pe amplasamentul actual, fiind pictata in anul 1806 de catre Hodor Toader din Viseul de Mijloc si Ioan Plohod din Dragomiresti. Sfantul lacas este compus dintr-o absida poligonala decrosata, naos acoperit cu bolta semicilindrica suprainaltata, pronaos tavanit si pridvor pe latura de vest, supraetajat. Este construita din barne asamblate in sistem Blockbau. Acoperisul, cu poala dubla, are deasupra pronaosului un turn- clopotnita prevazut cu arcade pe stalpi si acoperis inalt, piramidal. Pictura murala, icoanele si piesele de mobilier formeaza un ansamblu decorativ coerent, structurat dupa limbajul artei baroce si rococo. intregul program iconografic al picturilor lui Toader Hodor are un continut escatologic, cu accente moralizatoare. Alaturi de temele traditionale, in iconografia altarului patrund scene aluzive din Apocalipsa si din Judecata de Apoi. Caracterul moralizator al picturii parietale este pus in evidenta si de paralelismul dintre scenele Vechiului Testament si cele ale Noului Testament.

Budesti-Josani

Biserica din Budesti-Josani a fost construita din lemn de stejar, la anul 1642 (conform unei inscriptii de pe ancadramentul usii de la intrare). Are patron spiritual pe San Nicoara, vechiul antroponim romanesc al Sfantului Nicolae. Edificiul se compune dintr-un pronaos tavanit, naos cu bolta semicilindrica suprainaltata si un altar poligonal. Biserica are acoperis cu poala dubla, unitar atat la naos si pronaos, cat si la altar. Deasupra pronaosului se inalta turnul-clopotnita cu foisor evazat sprijinit pe cate patru stalpi laterali uniti prin arcade imbinate. Coiful deosebit de zvelt este flancat la baza de patru turnulete mai mici, prezenta acestora sugerand faptul ca satul avea un sfat al batranilor. Pictura parietala si o buna parte dintre icoane au fost realizate in anul 1762, de catre Alexandru Ponehalski, pictor originar din Berbesti. Alaturi de acestea, in biserica se afla o impresionanta colectie de icoane pe sticla, dar si icoane pe lemn ce dateaza din secolul al XV-lea. Tot aici se pastreaza si o camasa de zale atribuita haiducului Pintea Viteazul, personaj emblematic si legendar in Maramures.

Sursa: descopera.ro

Bijuterii ale Romaniei in Patrimoniul UNESCO (2)

„Marea s-ar face valuri si n-ar avea absolut nici o miscare, ci apa s-ar putrezi si s-ar bahui, daca temperatura ei ar fi pretutindeni egala; omenirea ar putrezi in coruptie, specula si pornocratie, daca n-ar exista intre popoare deosebiri de cultura si mai cu seama deosebiri de viata“ – am citat din Mihai Eminescu.

Am dat nas in nas cu actualitatea acestei opinii cu putina vreme in urma, cand am urcat in Bucovina pentru a vizita „bisericile cu pictura murala din nordul Moldovei, din prima jumatate a secolului al XVI-lea“ – aceasta este denumirea „de catalog“ a bisericilor pictate din Bucovina, asezaminte aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Dintre mai multele astfel de lacasuri din zona, pe lista UNESCO se regasesc cele de la Moldovita, Arbore, Patrauti, Suceava(biserica cu hramul Sfantul Gheorghe a Manastirii Sfantul Ioan cel Nou), Probota, Voronet si Humor. Intrupari exceptionale ale „deosebirilor de cultura si de viata“, bisericile numite sunt repere ale ortodoxiei si, o parte dintre ele, cele mai cunoscute, repere ale pelerinajului turistic. Bunaoara, Voronetul, Humorul si Moldovita sunt realmente asaltate de turisti (majoritatea straini, atrasi tocmai de „deosebirile“ mai inainte amintite). Dintr-un pagubos si psihanalizabil reflex de raportare la „capra vecinului“, multe dintre materialele promotionale referitoare la Voronet vorbesc despre acesta numindu-l „Capela Sixtina a Estului“. Or, tocmai unicitatea si originalitatea sunt calitatile care-i atrag pe turisti la Voronet, nicidecum asemanarea (oricum fortata) cu Capela Sixtina. Istoria, cultura si traditiile, tot ceea ce naste si confera identitate (nationala), „s-ar putrezi si s-ar bahui“ precum marea cea fara de miscare in absenta diferentelor specifice.
Spuneam ca unele dintre bisericile de patrimoniu sunt (lucru bun, acesta) ultravizitate. Sunt insa si unele a caror notorietate nu a reusit inca sa le egaleze frumusetea: Arbore, Probota, Patrauti. Voi zabovi putin la subiectul Patrauti pentru ca aici nimeni nu are cum sa ajunga din intamplare. Ca sa ajungi la Patrauti, trebuie sa vrei sa ajungi acolo. Cum ajungi? Iei o harta oarecare si cauti localitatea: o gasesti la cca 10 km N-V de Suceava. De ce sa te duci la Patrauti? Iata un motiv: pentru a-l cunoaste pe tanarul preot paroh Gabriel Herea, cel care impreuna cu sotia sa, Anca, trudeste la ridicarea renumelui Patrautilor la locul cuvenit. Biserica din localitate a fost inaltata de Stefan cel Mare la anul 1487 si avea menirea de biserica a unei manastiri de maici, manastire in care urmau sa fie ingrijiti ranitii din razboaie. In sine, biserica este o bijuterie de mici dimensiuni (este cea mai mica dintre ctitoriile lui Stefan cel Mare). Pictura exterioara este realizata doar pe peretele de vest (intrarea in biserica). Interiorul e impodobit cu o splendida, bogata si originala pictura, la a carei restaurare se lucreaza de ani buni si va mai dura inca. Pe cat de pretentioasa este tehnica picturii in fresca (aici n-ai voie sa gresesti, pentru ca orice tusa gresita nu mai poate fi corectata), pe atat de pretentioasa si de costisitoare este restaurarea aceleiasi picturi. Reteta este, totusi, simpla: e nevoie de mesteri iscusiti, de timp si de bani. Mesteri sunt, timp este de la Dumnezeu, cu banii e o problema. Care nu-l descurajeaza, insa, pe preotul Gabriel Herea.
Putinii vizitatori care ajung la Patrauti sunt „luati in primire“ de Anca, sotia parintelui Herea, care stie si spune cu har, in mai multe limbi, dupa cum e nevoie, povestea bisericii. In interior, schele de lemn imbraca inca peretii. De la an la an, insa, parintele Herea priveste cum schela coboara – initial ea era ridicata pana in varful turlei; acum se mai inalta doar pe vreo trei niveluri. La iesirea din biserica mi-a atras atentia o cladire pe care scria Museum. Era casa parohiala, al carei parter a fost transformat in muzeu prin osteneala aceluiasi parinte Herea. De ce? Din respect pentru faptul ca acea cladire a reprezentat un model de locuire a preotului in mijlocul comunitatii pe care o slujeste si pentru ca a constituit un punct de reper in randul membrilor Miscarii Arboroasa, miscare nationala a romanilor din Bucovina in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Planurile parintelui Herea nu se opresc aici: „Ne propunem ca pe viitor sa construim in gradina casei parohiale un centru socio-cultural care va facilita accesul studentilor in istoria artei la monumentele din nordul Moldovei.“ Mergeti de vedeti singuri ca, la Patrauti, „Omul sfinteste locul“ nu-i doar o vorba goala.

Sursa: descopera.ro

Gafa incredibila a lui Zapata

Sursa: gsptv.ro

Steaua - Ceahlaul: intrerupere meci

Sursa: gsp.ro

Steaua - Ceahlaul 1-3 :"Am vrut să demisionez! Jucătorii m-au convins să rămân!"

Mihai Stoichiţă a dezvăluit, la finalul partidei cu Ceahlăul (1-3), că a dorit să renunţe la postul de tehnician al Stelei, dar că jucătorii au fost cei care l-au oprit să ia această decizie.

"Lippi" crede că meciul s-a "rupt" în minutul 61, când partida a fost întreruptă după ce Gigi Mulţescu a intrat pe teren, acuzând că a fost lovit de un bulgăre aruncat din tribună, moment după care elevii săi şi-au pierdut concentrarea.

"Trebuie să jucăm. Nimic nu e pierdut. Am avut multe momente bune. Am ratat multe ocazii..după care a venit întreruperea jocului, care a dereglat totul. Am stat de vorbă cu băieţii şi le-am zis că nu e pierdut. Poate a fost o stare de euforie după întoarcerea fanilor la stadion şi am crezut că putem câştiga numai cu ei. Fotbalul oferă astfel de momente şi trebuie luate ca atare. Mulţescu a fost abil, ştia că va crea această stare de nervozitate. A făcut tot posibilul ca echipa lui să câştige. Totul s-a frânt după întreruperea jocului. Poate ar fi fost mai bine să plec din seara asta, dar jucătorii m-au oprit. Nu vreau să par un laş, dar ştiu că multă lume nu mă vrea. O să am o discuţie şi cu conducerea, să vedem ce putem să reparăm", a declarat Stoichiţă la gsptv.

Sursa: prosport.ro

Moartea lui Nodar Kumaritashvili - Georgia

Sursa:youtube.com

Cele mai frumoase poze ale lumii vii

Cele mai frumoase pisici

Schi in Sureanu

Spre Varful lui Patru

Slalom spre soare

Coborare de pe Varful lui Patru

Sursa: mihaic.blogspot.com

5 destinatii romantice pentru Ziua Indragostitilor

Paris – orasul indragostitilor; Venetia – orasul indragostitilor; Praga – mai nou, si ea un oras al indragostitilor; Viena cea romantica, oras numai bun pentru indragostiti si tot asa… clisee, clisee, clisee! Nu ca orasele astea n-ar fi minunate, chiar sunt; dar de ce-ar fi mai bune decat altele pentru indragostiti, asta nu stiu. Pana la urma, niste indragostiti se pot simti bine oriunde, numai pasiune sa fie… Bine, daca totusi vreti niste propuneri de destinatii, fiindca se apropie Sfantul Valentin & Dragobete, hai sa lasam, deocamdata, Parisul si Venetia si sa cautam si altundeva prin Europa. Niste orase ceva mai mici – poate chiar niste sate linistite, sau niste insulite izolate… suna bine, nu? Sau niste statiuni, daca vreti ceva mai multa forfota in jur… bine, va mai ganditi daca vreti liniste si izolare sau agitatie vesela, discutati intre voi si va hotarati. Pana una alta, uite, cateva propuneri care sper sa va inspire.

Paphos, Cipru

Un orasel la mal de mare, frumos cum numai oraselele vechi de pe malul Mediteranei pot fi. In apropiere de Paphos, spune mitul grecesc, s-a nascut zeita frumusetii si a dragostei, Afrodita.

Pentru cei carora le plac antichitatile, Paphos are, in primul rand, un mare parc arheologic in care se gasesc: vestigii ale unor vile romane cu mozaicuri splendide ("Casa lui Tezeu", Casa lui Dionysos"), Odeon - un amfiteatru grecesc in care au loc, uneori, spectacole de muzica sau teatru; Mormintele Regilor - o necropola a clasei nobiliare, datand din secolul al IV-lea s.a.

Pentru cei dornici de distractii si confort in spirit modern, exista hoteluri elegante si un parc acvatic mare si frumos.

Iar pentru indragostiti, exista o multime de poteci si alei de-a lungul tarmului, cu privelisti minunate asupra marii si asupra naturii mediteraneene, numai bune pentru plimbari romantice in zori sau la asfintit, in chip de cult modern al Afroditei.

Hvar & comp., Croatia

Cine zice ca pentru a gasi o mica insula nelocuita trebuie sa te duci la cine stie ce capat exotic al lumii? Numai cei care nu stiu ca si in Europa gasesti asa ceva… daca stii unde sa cauti. De pilda, in jurul insulei Hvar.

Hvar e o insula in Marea Adriatica, o insula mediteraneana surprinzator de verde si fertila, bogata in izvoare si paduri. Are si orasele placute, vechi, cu strazi inguste si tihnite; are si privelisti spectaculoase, si plaje frumoase, si hoteluri bune, dar are, mai cu seama - parca special pentru indragostiti -, cateva insulite imprejur, nelocuite, numai bune pentru excursii in doi.

Pornind de la Hvar, cu o barca-taximetru si un cos cu bunatati, puteti ajunge la o mica insula precum Jerolim ori Stipanska, unde sa stati pana la apusul soarelui, facand baie, plaja, un picnic tihnit si tot ce va mai trece prin cap. Nici nu-i nevoie sa va luati costume de baie: pe insulele astea, nudismul e la ordinea zilei.

Wiltshire, Marea Britanie

Acesta e comitatul in care se afla vestitul Stonehenge, care poate fi si el romantic, in felul sau, depinde cand si cu cine il vizitati si ce faceti printre megalitii aia; insa, ca destinatie romantica-romantica, parca e mai interesanta partea de sud, in apropiere de vechiul si impresionantul oras Salisbury.

Asta pentru ca, in sudul comitatului Wiltshire, se intinde o portiune din New Forest (cea mai mare parte se afla in comitatul vecin, Hamphsire), o mare bucata (570 km patrati) de padure intrerupta de luminisuri si pajisti, ramasita a marilor codri care acopereau candva Anglia.

Padurea e strabatuta de carari si de alei, minunate pentru plimbari, pe jos sau cu bicicletele, pentru convorbiri intime, momente de tandrete etc. etc.

Undeva in apropierea ei, exista un sat numit Lover (totusi, nu se pronunta cum credem noi, ci cam ca Dover), de unde, pana nu de mult (pana a nu se desfiinta oficiul postal), indragostitii expediau, de Sf. Valentin, felicitari si scrisorele, in plicuri marcate cu stampila pe care scria Lover. (Siropos, da' asa-s indragostitii, ce sa le faci…) Azi, distractia principala a vizitatorilor e sa se fotografieze langa indicatorul de la intrarea in localitate.

Oricum, tinutul e minunat, cu hanurile lui asezate in sate pitoresti, cu monumentele lui medievale (precum grandioasa catedrala din Salisbury) sau mai vechi (bine, duceti-va si la Stonehenge, daca tot ati ajuns in Wiltshire), cu resedintele lui nobiliare somptuoase (cum e Wilton House, resedinta contelui de Pembroke, un conac magnific, in mijlocul unui parc la fel; se poate vizita!) si mai ales cu padurea aceea fantastica…

Bruges, Belgia

Arhitectura medievala, canale, strazi pietruite - multe dintre ele prea inguste pentru masini -, cam asa e Bruges. Si multe terase, si multe magazine de ciocolata (ciocolata belgiana, adevarata, va dati seama?), si multe berarii (multa bere, bere belgiana din aia buna - nu se poate, e prea frumos ca sa fie adevarat!) si… da' ce ne mai pasa, nu-i destul?

Ciocolata pentru ea si bere pentru el, din belsug… asta da escapada romantica! Daca - totusi - vreti si altceva, incercati niste plimbari cu barca pe canalele linistite ale orasului si o vizita la Minnewater - Lacul Dragostei - un ochi de apa, cu lebede si salcii, inconjurat de un peisaj idilic, intr-un parc frumos - chiar e romantic, bun de construit amintiri emotionante care sa tina o viata intrega.

Karlovy Vary, Cehia

In loc de "Praga - orasul indragostitilor", incercati sa va duceti indragostiti la Karlovy Vary. Si nu va ganditi ca o statiune balneara e buna doar pentru oameni de o anumita varsta, care si-au pierdut de mult romantismul si nu-si mai amintesc decat reumatismul.

Ehei, cate idile se legau in statiunile astea, pe vremea cand lumea se ducea acolo si ca sa se distreze, nu doar sa se trateze. Mai ales o statiune atat de veche si vestita (Karlovy Vary e fostul Karlsbad, din vremea Imperiului Austro-Ungar, celebra localitate balneara unde se perinda toata protipendada Europei) a vazut multe la vremea ei.

Chiar daca nu aveti neaparata nevoie de apa izvoarelor termale, oraselul, plin de edificii monumentale din secolul ras-trecut - unele dintre ele fiind azi hoteluri luxoase - si inconjurat de paduri, merita vizitat. O plimbare cu trasura printre cladirile fastuoase, colorate, cu fatade bogat decorate, sau o mica excursie (pe jos, pe o poteca prin padure, sau cu funicularul) pana la turnul Dianei, alte preumblari pe dealurile din jur, unde luati aer si va relaxati fara a pierde din ochi privelistea oraselului multicolor asternut in vale… e frumos, ce mai, e placut si odihnitor, exact ce-i trebuie, pentru relaxare, unui cuplu nitelus obosit, chiar daca e tanar.

Daca nu sunteti obositi, ci dimpotriva, vreti un pic de agitatie, antren, viata de noapte, chic… nici o problema, la urma urmei, sunteti intr-o statiune la moda. Se gasesc si restaurante, si cazinouri, si cluburi… Asta-i unul dintre marele farmece ale locului: vrei natura si tihna? Ai natura si tihna! Vrei animatie, spectacol monden, lux si stralucire? Poftim! In felul asta, fiecare poate gasi ceva care sa-l multumeasca.

Fireste, e mai simplu daca va doriti amandoi acelasi lucru. Altfel, daca unul vrea o plimbare romantica, linistita, mana in mana, iar altul vrea un spectacol de cabaret, cu tambalau si sclipici… nu stiu, descurcati-va, e problema voastra. Important e ca exista ocazii si pentru una, si pentru alta. Distractie placuta!

Sursa: descopera.ro